Prin Decizia nr. 415/2025, Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ) a clarificat o problema importanta pentru toti angajatorii si salariatii: salariatii care lucreaza in zilele de repaus saptamanal au dreptul la o compensatie egala cu dublul compensatiilor pentru munca suplimentara, chiar daca nu depasesc durata normala a timpului de munca.
In interpretarea art. 137 alin. (5) din Codul muncii, ICCJ decide ca:
Salariatul are dreptul la compensatia pentru munca prestata in zile de repaus saptamanal, egala cu dublul compensatiilor aferente sporului pentru munca suplimentara, chiar daca aceasta munca NU este prestata peste durata normala a timpului de munca.
Cu alte cuvinte, nu conteaza daca salariatul depaseste sau nu norma de 40 de ore saptamanale, simplul fapt ca lucreaza intr-o zi care, potrivit legii, ar fi trebuit sa fie repaus saptamanal ii confera dreptul la compensatia speciala.
Sesizarea privind repausul zilnic de 24 de ore – respinsa ca inadmisibila
Instanta suprema a respins ca inadmisibila sesizarea referitoare la interpretarea art. 115 alin. (2) din Codul muncii, care ridica problema daca perioada de repaus de 24 de ore reprezinta:
-
un repaus zilnic derogatoriu de la cel reglementat de art. 135 din Codul muncii, care, in cazul ultimei ture din saptamana de lucru, s-ar cumula cu repausul saptamanal prevazut de art. 137, sau
-
o norma autonoma, aplicabila exclusiv intre doua ture succesive de munca.
Prin respingerea sesizarii ca inadmisibila, Inalta Curte nu a intrat in analiza pe fond a acestei chestiuni de drept.
Ce spune articolul 137 din Codul muncii?
Articolul stabileste:
-
Repausul saptamanal este de 48 ore consecutive (de regula sambata si duminica).
-
Daca activitatea nu permite repaus in weekend, acesta poate fi acordat in alte zile.
-
In situatii exceptionale, repausul saptamanal poate fi acordat cumulat, dupa maximum 14 zile de activitate continua, cu autorizarea ITM.
-
Salariatii care beneficiaza de repaus saptamanal cumulat au dreptul la dublul compensatiilor prevazute pentru munca suplimentara.
Decizia ICCJ clarifica tocmai aplicarea art. 137 alin. (5).
Articolul 137 – Codul muncii
(1) Repausul saptamanal este de 48 de ore consecutive, de regula sambata si duminica.
(2) In cazul in care repausul in zilele de sambata si duminica ar prejudicia interesul public sau desfasurarea normala a activitatii, repausul saptamanal poate fi acordat si in alte zile stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern.
(3) In situatia prevazuta la alin. (2) salariatii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de munca sau, dupa caz, prin contractul individual de munca.
(4) In situatii de exceptie zilele de repaus saptamanal sunt acordate cumulat, dupa o perioada de activitate continua ce nu poate depasi 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de munca si cu acordul sindicatului sau, dupa caz, al reprezentantilor salariatilor.
(5) Salariatii al caror repaus saptamanal se acorda in conditiile alin. (4) au dreptul la dublul compensatiilor cuvenite potrivit art. 123 alin. (2).
Ce inseamna in practica decizia ICCJ nr. 415/2025?
Orice munca efectuata intr-o zi care ar trebui sa fie repaus saptamanal trebuie platita cu compensatia speciala (dublu sporului pentru ore suplimentare).
Fara sa se verifice:
-
daca salariatul a depasit 40 de ore in saptamana,
-
daca programul este in ture,
-
daca repausul saptamanal este sambata-duminica sau in alte zile.
Angajatorii nu mai pot argumenta ca nu platesc compensatia daca salariatul nu a facut ore suplimentare.
ICCJ spune clar: compensatia nu are legatura cu depasirea duratei normale de munca, ci cu munca prestata intr-o zi ce ar fi trebuit sa fie repaus legal.
Exemplu practic
Pentru o mai buna intelegere a efectelor deciziei, poate fi avut in vedere urmatorul exemplu:
Un salariat are un program normal de lucru de 40 de ore pe saptamana, distribuit de luni pana vineri. Angajatorul ii solicita, in mod exceptional, sa lucreze sambata si duminica, oferindu-i in schimb doua zile libere in cursul saptamanii, astfel incat durata totala a timpului de munca sa nu depaseasca norma legala.
Chiar daca munca prestata in zilele de sambata si duminica nu constituie munca suplimentara, salariatul are dreptul, in temeiul art. 137 alin. (5) din Codul muncii, la compensatia specifica pentru munca in zilele de repaus saptamanal, respectiv o compensatie egală cu dublul sporului pentru munca suplimentara, conform interpretarii obligatorii date de Înalta Curte.
Este posibila cumularea drepturilor, daca munca din ziua de rapaus reprezinta si depasirea normei de lucru?
Potrivit surselor analizate si in special Deciziei nr. 415/2025, raspunsul este da, este posibila cumularea drepturilor, insa cu anumite precizari importante privind natura fiecarei sume:
• Compensatia de cel putin 150% (Dublul sporului): Aceasta suma se acorda in temeiul art. 137 alin. (5) din Codul muncii pentru salariatii carora li se acorda repausul saptamanal cumulat (in situatii de exceptie). Ea este egala cu dublul sporului pentru munca suplimentara (care este de minimum 75%), rezultand astfel un cuantum de cel putin 150%. Aceasta compensatie se plateste indiferent daca munca prestata depaseste sau nu durata normala a timpului de munca (cele 40 de ore pe saptamana), fiind menita sa repare inconvenientul neacordarii repausului la timp.
• Sporul pentru ore suplimentare (75%): Daca acele ore lucrate in ziua de repaus saptamanal duc si la depasirea duratei normale a timpului de munca saptamanal (peste 40 de ore), ele sunt calificate si ca munca suplimentara conform art. 120 alin. (1) din Codul muncii.
Posibilitatea cumulului: Sursele indica faptul ca cele doua tipuri de beneficii au obiective diferite si pot fi cumulate:
-
Obiective distincte: Compensatia din Decizia 415/2025 (150%) este pentru lipsa repausului, in timp ce sporul de ore suplimentare este pentru munca peste program.
-
Precedent juridic: Sursele citeaza Decizia nr. 65/2020 a Inaltei Curti, care a stabilit ca este permisa cumularea majorarii pentru activitatea desfasurata in zilele de repaus saptamanal cu drepturile aferente muncii suplimentare, in cazul functionarilor publici. Aceasta cumulare se aplica doar pentru acele ore efectiv lucrate care depasesc durata normala a timpului de lucru.
Asadar, daca munca din ziua de repaus reprezinta si depasire de program (peste 40 de ore/saptamana), salariatul are dreptul la compensatia pentru repausul saptamanal (calculata ca dublu al sporului de ore suplimentare, deci minimum 150%) si, in plus, la drepturile aferente muncii suplimentare (sporul de minimum 75% sau timp liber corespunzator in urmatoarele 90 de zile). Daca munca din weekend se incadreaza in cele 40 de ore saptamanale (de exemplu, prin repartizare inegala), se acorda doar compensatia de 150% stabilita prin Decizia nr. 415/2025.
Concluzie
Decizia Inaltei Curti are un impact semnificativ asupra practicii judiciare si a relatiilor de munca, intrucat elimina interpretarile divergente privind conditiile de acordare a compensatiei pentru munca in zilele de repaus saptamanal. Angajatorii trebuie sa aiba in vedere ca simpla respectare a duratei normale a timpului de munca nu este suficienta pentru a exclude obligatia de plata a acestei compensatii.