Timpul de munca reprezinta una dintre cele mai importante componente ale relatiei de munca. Modul in care acesta este organizat influenteaza nu doar eficienta angajatorului, ci si echilibrul dintre viata profesionala si cea personala a angajatului.
Cadrul legal privind repartizarea timpului de munca este reglementat prin articolul 113 din Codul muncii, care stabileste principiile generale ale organizarii programului de lucru.
Art. 113 – Codul muncii
”(1) Repartizarea timpului de munca in cadrul saptamanii este, de regula, uniforma, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu doua zile de repaus.(2) In functie de specificul unitatii sau al muncii prestate, se poate opta si pentru o repartizare inegala a timpului de munca, cu respectarea duratei normale a timpului de munca de 40 de ore pe saptamana.”
1. Repartizarea uniforma a timpului de munca
Potrivit art. 113 alin. (1) din Codul muncii, repartizarea timpului de munca in cadrul saptamanii este, de regula, uniforma, adica 8 ore pe zi, timp de 5 zile, urmate de doua zile consecutive de repaus (de obicei, sambata si duminica).
Exemplu:
Luni – Vineri: 08:00 – 16:00
Sambata & Duminica: Repaus saptamanal
Aceasta este forma standard si cea mai frecventa de organizare a muncii, fiind potrivita pentru majoritatea domeniilor de activitate cu flux constant.
2. Repartizarea inegala a timpului de munca
Conform art.113 alin. (2) – Codul muncii, in functie de specificul unitatii sau al muncii prestate, se poate opta pentru o repartizare inegala a timpului de munca, cu conditia respectarii duratei normale de 40 de ore pe saptamana**.**
Asta inseamna ca orele de munca nu sunt distribuite in mod egal in fiecare zi, ci difera in functie de nevoile activitatii, fara a depasi totalul de 40 de ore/saptamana.
Exemplu:
Luni – 10 ore
Marti – 6 ore
Miercuri – 9 ore
Joi – 7 ore
Vineri – 8 ore
➜ Total: 40 ore/saptamana
Acest sistem este util in sectoarele unde volumul de activitate variaza (comert, turism, transport, productie etc.).
Atentie: Repartizarea inegala trebuie sa fie prevazuta fie in contractul individual de munca, fie in contractul colectiv, fie in regulamentul intern.
Art. 116. – Codul muncii
”(1) Modul concret de stabilire a programului de lucru inegal in cadrul saptamanii de lucru de 40 de ore, precum si in cadrul saptamanii de lucru comprimate va fi negociat prin contractul colectiv de munca la nivelul angajatorului sau, in absenta acestuia, va fi prevazut in regulamentul intern.
(2) Programul de lucru inegal poate functiona numai daca este specificat expres in contractul individual de munca”
3. Ce inseamna program individualizat de munca?
Programul individualizat inseamna ca angajatul isi poate stabili orele de incepere si terminare a activitatii, in limitele convenite cu angajatorul.
Timpul de lucru zilnic este impartit in doua parti:
-
Perioada fixa, in care tot personalul trebuie sa fie prezent simultan la locul de munca;
-
Perioada variabila, in care fiecare salariat isi alege ora de sosire si de plecare, cu conditia respectarii duratei zilnice de munca (de exemplu, 8 ore).
Exemplu:
Perioada fixa: 10:00 – 14:00
Perioada variabila: 07:00 – 10:00 si 14:00 – 19:00
Salariatul poate veni intre 7:00–10:00 si pleca intre 15:00–19:00, in functie de preferinte.
Conditii de aplicare
-
Programul individualizat se stabileste cu acordul salariatului sau la solicitarea acestuia, printr-un act aditional la contractul de munca sau printr-o decizie interna a angajatorului.
-
Poate avea durata limitata (de exemplu, pe perioada unei situatii familiale sau medicale).
Angajatorul poate refuza motivat cererea, dar doar in scris si in termen de 5 zile lucratoare de la primirea solicitarii.
Articolul 118 – Codul muncii
”(1) Angajatorul poate stabili programe individualizate de munca pentru toti salariatii, inclusiv pentru cei care beneficiaza de concediul de ingrijitor, cu acordul sau la solicitarea acestora, care pot avea o durata limitata in timp.
(2) Programele individualizate de munca presupun un mod de organizare flexibil a timpului de munca.
(3) Durata zilnica a timpului de munca este impartita in doua perioade: o perioada fixa in care personalul se afla simultan la locul de munca si o perioada variabila, mobila, in care salariatul isi alege orele de sosire si de plecare, cu respectarea timpului de munca zilnic.
(4) Programul individualizat de munca poate functiona numai cu respectarea dispozitiilor art. 112 si 114.
(5) Orice refuz al solicitarii prevazute la alin. (1) trebuie motivat, in scris, de catre angajator, in termen de 5 zile lucratoare de la primirea solicitarii.
Art. 118 mentioneaza expres ca programul individualizat trebuie sa respecte art. 112 si 114 din Codul muncii, care reglementeaza:
-
durata normala a timpului de munca (8 ore/zi, 40 ore/saptamana);
-
limitele privind munca suplimentara si perioadele de repaus.
Prin urmare, chiar daca programul este flexibil, nu poate duce la depasirea duratei maxime legale.
Drepturile salariatului
Salariatul are dreptul:
-
sa revina la programul initial dupa expirarea perioadei stabilite;
-
sa revina mai devreme, daca se schimba circumstantele care au dus la stabilirea programului flexibil (de exemplu, incetarea concediului de ingrijitor sau rezolvarea unei situatii familiale).
Art. 118 – Codul muncii
”(6) Atunci cand programul individualizat de munca are o durata limitata, salariatul are dreptul de a reveni la programul de munca initial la sfarsitul perioadei convenite. Salariatul are dreptul sa revina la programul initial anterior incheierii perioadei convenite, in cazul schimbarii circumstantelor care au condus la stabilirea programului individualizat.”
4. Ce inseamna mod de organizare ”flexibil” a timpului de lucru?
La art. 118 alin. (7), Codul muncii se ofera o definitie extinsa a flexibilitatii:
„Prin mod de organizare flexibil a timpului de lucru se intelege posibilitatea salariatilor de adaptare a programului de lucru, inclusiv prin utilizarea formulelor de munca la distanta, a programelor de munca flexibile, programelor individualizate de munca sau a unor programe de munca cu timp redus.”
Cu alte cuvinte, legea include aici:
-
munca la distanta (telemunca / work from home);
-
program flexibil;
-
program individualizat;
-
program cu timp partial (part-time).
Includerea si detalierea programului de lucru flexibil in CIM si RI
In situatia in care un salariat desfasoara activitatea in regim flexibil, acest aspect trebuie prevazut expres in contractul individual de munca, fie de la momentul angajarii, fie ulterior, prin act aditional. Actul aditional va mentiona forma concreta de flexibilitate aplicabila, conditiile de desfasurare a activitatii, intervalele de prezenta obligatorie (daca este cazul) si modalitatea de evidenta a timpului de lucru.
De asemenea, Regulamentul Intern trebuie sa includa prevederi generale privind posibilitatea angajatorului de a stabili programe de lucru flexibile, procedura de solicitare si aprobare a acestora, criteriile de eligibilitate, precum si obligatiile partilor pe durata aplicarii unui astfel de regim. Aceste prevederi asigura transparenta, egalitate de tratament si conformitate cu legislatia muncii in vigoare.
Concluzie
Repartizarea uniforma, inegala, individualizata si flexibila a timpului de munca nu sunt doar termeni juridici, ci instrumente prin care companiile pot adapta modul de lucru la realitatile economice si sociale actuale.
Indiferent de forma aleasa, respectarea cadrului legal si comunicarea clara intre angajator si salariat sunt cheia unei relatii de munca echilibrate si eficiente.