Ce este munca fortata?
Munca fortata este definita ca orice activitate sau serviciu care este impus unei persoane sub amenintarea unei pedepse, fara ca persoana sa-si fi oferit consimtamantul liber pentru a o presta.
Este considerata o incalcare a drepturilor fundamentale ale omului si este interzisa prin legislatia internationala, precum si prin legislatia nationala, inclusiv Codul muncii.
Articolul 3 din Codul muncii stabileste principii fundamentale legate de libertatea muncii si interdictia muncii fortate, asigurand respectarea drepturilor si libertatilor individuale, astfel:
-
Dreptul la munca este un drept fundamental care nu poate fi ingradit, fiind consacrat in Constitutie.
-
Orice persoana este libera sa aleaga unde si cum sa lucreze, incluzand profesia, meseria sau activitatea dorita.
-
Nimeni nu poate fi fortat sa munceasca sau sa renunte la munca intr-un anumit loc de munca sau profesie.
-
Orice contract de munca care contravine acestor principii este nul de drept, adica lipsit de efecte juridice.
Articolul 4 alin. (2) din Conventia europeana a Drepturilor Omului prevede faptul ca: „nimeni nu poate fi constrans sa execute o munca fortata sau obligatorie”.
Definitia si interdictia muncii fortate in Codul muncii
Conform art. 4 din Codul Muncii, munca fortata este interzisa.
Acesta prevede ca orice munca sau prestare de servicii impusa unei persoane sub amenintarea unei pedepse, impotriva vointei acesteia, constituie munca fortata.
Articolul 4 – Codul muncii
(1) Munca fortata este interzisa.
(2) Termenul munca fortata desemneaza orice munca sau serviciu impus unei persoane sub amenintare ori pentru care persoana nu si-a exprimat consimtamantul in mod liber.
Exemple de munca fortata
Munca impusa prin amenintarea cu violenta sau pedepse fizice. Angajatorul sau o alta persoana forteaza un individ sa munceasca sub amenintarea de a fi batut sau de a suferi alte abuzuri fizice.
Munca fortata in conditii de sclavie. Persoane care sunt tinute in sclavie sau conditii similare (de exemplu, muncitori care nu au libertatea de a parasi locul de munca sau de a pleca de la angajator) sunt obligate sa munceasca fara a fi platite corespunzator sau fara a avea optiunea de a refuza.
Munca impusa sub amenintarea cu deportarea sau pierderea statutului legal. In cazul muncitorilor migranti, uneori li se impune sa munceasca sub amenintarea de a fi deportati sau de a-si pierde statutul legal de rezidenta, daca refuza sa lucreze sau nu indeplinesc cerintele angajatorului.
Munca in conditii de abuz psihologic. Angajatorii care folosesc presiuni psihologice (cum ar fi amenintarea cu concedierea sau cu raspandirea unor informatii false despre angajat) pentru a forta pe cineva sa munceasca mai mult decat este rezonabil pot fi considerati ca impun munca fortata.
Munca impusa ca parte a unei datorii nejustificate. In unele cazuri, persoanele pot fi obligate sa munceasca pentru a „plati” o datorie pe care nu au contractat-o in mod liber, cum ar fi muncitorii care sunt obligati sa plateasca datorii imense prin munca, fara ca aceasta sa fie echitabila sau clara.
Munca impusa in conditii de trafic de persoane. Persoanele care sunt traficate si fortate sa munceasca in diverse industrii (de exemplu, constructiile, agricultura) sub amenintarea de violenta sau alte sanctiuni sunt victime ale muncii fortate.
Munca impusa in conditii de subjugare economica. Unele persoane sunt obligate sa munceasca sub constrangere economica, adica fara a li se plati corect pentru munca prestata, fiind santajate sau puse intr-o situatie financiara in care nu pot refuza.
Exceptii permise de Codul muncii
Codul muncii recunoaste anumite situatii in care munca obligatorie nu este considerata munca fortata (articolul 4 alin. (3) – Codul muncii).
Exceptiile includ:
Munca ceruta de autoritatile publice in situatii de urgenta - activitati necesare pentru a face fata situatiilor de forta majora (de exemplu, calamitati naturale, epidemii, razboaie, incendii, inundatii, cutremure). Scopul este de a proteja comunitatea sau societatea.
Obligatiile civice - activitati impuse de lege, cum ar fi serviciul militar obligatoriu (daca este aplicabil), sau alte indatoriri similare cerute de autoritati. Acestea pot include participarea la alegeri sau indeplinirea altor functii civice.
Munca prestata de o persoana aflata in detentie - daca este prevazuta de o hotarare judecatoreasca. Aceasta trebuie sa fie conforma legislatiei penale si sa nu implice exploatarea.
Ce poate face un angajat in cazul muncii fortate?
➣ Documentarea abuzului. Este important ca angajatul sa documenteze orice forma de munca fortata, inclusiv conditiile de munca, orele lucrate, presiunea exercitata asupra sa si orice comportament abuziv din partea angajatorului. Inregistrarile pot include mesaje scrise, e-mailuri sau martori.
➣ Discutia cu angajatorul. Angajatul ar trebui sa incerce, pe cat posibil, sa discute direct cu angajatorul pentru a clarifica situatia. Uneori, conflictele pot fi rezolvate pe cale amiabila, iar angajatorul poate nu este constient de incalcarea drepturilor angajatului.
➣ Consultarea unui sindicat sau a unui reprezentant al angajatilor. Daca exista un sindicat la locul de munca sau un reprezentant al angajatilor, este recomandat ca angajatul sa ceara ajutorul acestora. Sindicatele pot oferi asistenta in negocierile cu angajatorul.
➣ Contactarea autoritatilor competente. Daca discutiile cu angajatorul nu duc la o rezolvare, angajatul poate contacta Inspectoratul Teritorial de Munca (ITM) sau alte autoritati competente in domeniu. Munca fortata este interzisa prin lege, iar angajatul poate depune plangere.
➣ Consultarea unui avocat. Daca situatia persista, angajatul ar trebui sa se consulte cu un avocat specializat in dreptul muncii pentru a intelege mai bine drepturile sale si pentru a evalua optiunile legale.
In afara exceptiilor clar delimitate, orice alta forma de munca impusa contrar vointei persoanei este considerata ilegala. Persoanele care sunt victime ale muncii fortate au dreptul sa denunte astfel de practici si sa solicite protectie prin intermediul institutiilor legale.